subroga

See also: subrogá

Catalan

Verb

subroga

1. inflection of subrogar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Latin

Verb

subrogā

1. second-person singular present active imperative of subrogō

Romanian

Etymology

Borrowed from French subroger, from Latin subrogare.

Verb

a subroga (third-person singular present subrogă, past participle subrogat) 1st conj.

1. to subrogate

Conjugation

    conjugation of subroga (first conjugation, no infix)

infinitive			a subroga
gerund			subrogând
past participle			subrogat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	subrog	subrogi	subrogă	subrogăm	subrogați	subrogă
	imperfect	subrogam	subrogai	subroga	subrogam	subrogați	subrogau
	simple perfect	subrogai	subrogași	subrogă	subrogarăm	subrogarăți	subrogară
	pluperfect	subrogasem	subrogaseși	subrogase	subrogaserăm	subrogaserăți	subrogaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să subrog	să subrogi	să subroge	să subrogăm	să subrogați	să subroge
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		subrogă			subrogați
	negative		nu subroga			nu subrogați

Spanish

Verb

subroga

1. inflection of subrogar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative