suspecta
French edit
Pronunciation edit
Verb edit
suspecta
- third-person singular past historic of suspecter
Latin edit
Participle edit
suspecta
- inflection of suspectus:
Participle edit
suspectā
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French suspecter.
Verb edit
a suspecta (third-person singular present suspectează, past participle suspectat) 1st conj.
- to suspect
Conjugation edit
conjugation of suspecta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a suspecta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | suspectând | ||||||
| past participle | suspectat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | suspectez | suspectezi | suspectează | suspectăm | suspectați | suspectează | |
| imperfect | suspectam | suspectai | suspecta | suspectam | suspectați | suspectau | |
| simple perfect | suspectai | suspectași | suspectă | suspectarăm | suspectarăți | suspectară | |
| pluperfect | suspectasem | suspectaseși | suspectase | suspectaserăm | suspectaserăți | suspectaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să suspectez | să suspectezi | să suspecteze | să suspectăm | să suspectați | să suspecteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | suspectează | suspectați | |||||
| negative | nu suspecta | nu suspectați | |||||