suspina

Romanian

Etymology

Inherited from Latin suspīrāre, present active infinitive of suspīrō.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a suspina (third-person singular present suspină, past participle suspinat) 1st conj.

1. to sob, to sigh

   Synonym: ofta

Conjugation

    conjugation of suspina (first conjugation, no infix)

infinitive			a suspina
gerund			suspinând
past participle			suspinat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	suspin	suspini	suspină	suspinăm	suspinați	suspină
	imperfect	suspinam	suspinai	suspina	suspinam	suspinați	suspinau
	simple perfect	suspinai	suspinași	suspină	suspinarăm	suspinarăți	suspinară
	pluperfect	suspinasem	suspinaseși	suspinase	suspinaserăm	suspinaserăți	suspinaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să suspin	să suspini	să suspine	să suspinăm	să suspinați	să suspine
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		suspină			suspinați
	negative		nu suspina			nu suspinați

Derived terms

• suspin