târnăcior

Romanian

Etymology

From târnaț +‎ -ior.

Noun

târnăcior n (plural târnăcioare)

1. diminutive of târnaț

Declension

Declension of târnăcior

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) târnăcior	târnăciorul	(niște) târnăcioare	târnăcioarele
genitive/dative	(unui) târnăcior	târnăciorului	(unor) târnăcioare	târnăcioarelor
vocative	târnăciorule		târnăcioarelor

References

• târnăcior in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN