tăinuitor
Romanian edit
Etymology edit
Adjective edit
tăinuitor m or n (feminine singular tăinuitoare, masculine plural tăinuitori, feminine and neuter plural tăinuitoare)
Declension edit
Declension of tăinuitor
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | tăinuitor | tăinuitoare | tăinuitori | tăinuitoare | ||
| definite | tăinuitorul | tăinuitoarea | tăinuitorii | tăinuitoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | tăinuitor | tăinuitoare | tăinuitori | tăinuitoare | ||
| definite | tăinuitorului | tăinuitoarei | tăinuitorilor | tăinuitoarelor | |||
Noun edit
tăinuitor m (plural tăinuitori)
- accessory, fence (a person who conceals a crime, a criminal, stolen goods, or contraband)
- Tăinuitorii trebuie să fie pedepsiți ca și făptașii.
- The accessories need to be punished as need the perpetrators.