tăinuitor

Romanian

Etymology

From tăinui +‎ -tor.

Adjective

tăinuitor m or n (feminine singular tăinuitoare, masculine plural tăinuitori, feminine and neuter plural tăinuitoare)

1. concealing

Declension

Declension of tăinuitor

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	tăinuitor		tăinuitoare	tăinuitori	tăinuitoare
	definite	tăinuitorul		tăinuitoarea	tăinuitorii	tăinuitoarele
genitive/ dative	indefinite	tăinuitor		tăinuitoare	tăinuitori	tăinuitoare
	definite	tăinuitorului		tăinuitoarei	tăinuitorilor	tăinuitoarelor

Noun

tăinuitor m (plural tăinuitori)

1. accessory, fence (a person who conceals a crime, a criminal, stolen goods, or contraband)

   Tăinuitorii trebuie să fie pedepsiți ca și făptașii.

   The accessories need to be punished as need the perpetrators.

Derived terms

• tăinuitoare