tălășmăni

Romanian

Etymology

From tălășman.

Verb

a tălășmăni (third-person singular present tălășmănește, past participle tălășmănit) 4th conj.

1. to ridicule
2. to punish

Conjugation

    conjugation of tălășmăni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a tălășmăni
gerund			tălășmănind
past participle			tălășmănit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	tălășmănesc	tălășmănești	tălășmănește	tălășmănim	tălășmăniți	tălășmănesc
	imperfect	tălășmăneam	tălășmăneai	tălășmănea	tălășmăneam	tălășmăneați	tălășmăneau
	simple perfect	tălășmănii	tălășmăniși	tălășmăni	tălășmănirăm	tălășmănirăți	tălășmăniră
	pluperfect	tălășmănisem	tălășmăniseși	tălășmănise	tălășmăniserăm	tălășmăniserăți	tălășmăniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să tălășmănesc	să tălășmănești	să tălășmănească	să tălășmănim	să tălășmăniți	să tălășmănească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		tălășmănește			tălășmăniți
	negative		nu tălășmăni			nu tălășmăniți

References

• tălășmăni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN