tălmăcitor

Romanian

Etymology

From tălmăci +‎ -tor.

Noun

tălmăcitor m (plural tălmăcitori)

1. interpreter

Declension

Declension of tălmăcitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) tălmăcitor	tălmăcitorul	(niște) tălmăcitori	tălmăcitorii
genitive/dative	(unui) tălmăcitor	tălmăcitorului	(unor) tălmăcitori	tălmăcitorilor
vocative	tălmăcitorule		tălmăcitorilor