tămâia

Romanian

Etymology

From tămâie.

Verb

a tămâia (third-person singular present tămâiază, past participle tămâiat) 1st conj.

1. to incense (perfume with incense)
2. to get drunk

Conjugation

    conjugation of tămâia (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a tămâia
gerund			tămâind
past participle			tămâiat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	tămâiez	tămâiezi	tămâiază	tămâiem	tămâiați	tămâiază
	imperfect	tămâiam	tămâiai	tămâia	tămâiam	tămâiați	tămâiau
	simple perfect	tămâiai	tămâiași	tămâie	tămâiarăm	tămâiarăți	tămâiară
	pluperfect	tămâiasem	tămâiaseși	tămâiase	tămâiaserăm	tămâiaserăți	tămâiaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să tămâiez	să tămâiezi	să tămâieze	să tămâiem	să tămâiați	să tămâieze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		tămâiază			tămâiați
	negative		nu tămâia			nu tămâiați