tăvălitură

Romanian

Etymology

From tăvăli +‎ -tură.

Noun

tăvălitură f (plural tăvălituri)

1. roll

Declension

Declension of tăvălitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tăvălitură	tăvălitura	(niște) tăvăliture	tăvăliturele
genitive/dative	(unei) tăvăliture	tăvăliturei	(unor) tăvăliture	tăvăliturelor
vocative	tăvălitură, tăvălituro		tăvăliturelor