timnicior

Romanian

Etymology

From timnic +‎ -ior.

Noun

timnicior n (plural timnicioare)

1. diminutive of timnic

Declension

Declension of timnicior

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) timnicior	timniciorul	(niște) timnicioare	timnicioarele
genitive/dative	(unui) timnicior	timniciorului	(unor) timnicioare	timnicioarelor
vocative	timniciorule		timnicioarelor

References

• timnicior in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN