trâmbițar

Romanian

Etymology

From trâmbiță +‎ -ar.

Noun

trâmbițar m (plural trâmbițari)

1. trumpeter

Declension

Declension of trâmbițar

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) trâmbițar	trâmbițarul	(niște) trâmbițari	trâmbițarii
genitive/dative	(unui) trâmbițar	trâmbițarului	(unor) trâmbițari	trâmbițarilor
vocative	trâmbițarule		trâmbițarilor

References

• trâmbițar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN