trânteală

Romanian

Etymology

From trânti +‎ -eală.

Noun

trânteală f (plural trânteli)

1. knockdown
2. a beating

Declension

Declension of trânteală

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) trânteală	trânteala	(niște) trântele	trântelele
genitive/dative	(unei) trântele	trântelei	(unor) trântele	trântelelor
vocative	trânteală, trântealo		trântelelor