trăda

See also: trada and träda

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin trādere, present active infinitive of trādō (19th century), with conjugation based on da.

Verb

a trăda (third-person singular present trădează, past participle trădat) 1st conj.

1. to betray, backstab
2. to reveal, disclose

Conjugation

    conjugation of trăda (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a trăda
gerund			trădând
past participle			trădat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	trădez	trădezi	trădează	trădăm	trădați	trădează
	imperfect	trădam	trădai	trăda	trădam	trădați	trădau
	simple perfect	trădai	trădași	trădă	trădarăm	trădarăți	trădară
	pluperfect	trădasem	trădaseși	trădase	trădaserăm	trădaserăți	trădaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să trădez	să trădezi	să trădeze	să trădăm	să trădați	să trădeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		trădează			trădați
	negative		nu trăda			nu trădați

Related terms

• trădător