treiera

Romanian

Etymology

Inherited from Latin tribulāre, present active infinitive of tribulō.

Verb

a treiera (third-person singular present treieră, past participle treierat) 1st conj.

1. to thresh, thrash

Conjugation

    conjugation of treiera (first conjugation, no infix)

infinitive			a treiera
gerund			treierând
past participle			treierat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	treier	treieri	treieră	treierăm	treierați	treieră
	imperfect	treieram	treierai	treiera	treieram	treierați	treierau
	simple perfect	treierai	treierași	treieră	treierarăm	treierarăți	treierară
	pluperfect	treierasem	treieraseși	treierase	treieraserăm	treieraserăți	treieraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să treier	să treieri	să treiere	să treierăm	să treierați	să treiere
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		treieră			treierați
	negative		nu treiera			nu treierați

Related terms

• cutreiera