trifurca

Romanian

Etymology

Borrowed from French trifurquer. Equivalent to tri- +‎ furcă +‎ -a.

Verb

a trifurca (third-person singular present trifurcă, past participle trifurcat) 1st conj.

1. to trifurcate

Conjugation

    conjugation of trifurca (first conjugation, no infix)

infinitive			a trifurca
gerund			trifurcând
past participle			trifurcat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	trifurc	trifurci	trifurcă	trifurcăm	trifurcați	trifurcă
	imperfect	trifurcam	trifurcai	trifurca	trifurcam	trifurcați	trifurcau
	simple perfect	trifurcai	trifurcași	trifurcă	trifurcarăm	trifurcarăți	trifurcară
	pluperfect	trifurcasem	trifurcaseși	trifurcase	trifurcaserăm	trifurcaserăți	trifurcaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să trifurc	să trifurci	să trifurce	să trifurcăm	să trifurcați	să trifurce
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		trifurcă			trifurcați
	negative		nu trifurca			nu trifurcați

Related terms

• trifurcație

Further reading

• trifurca in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)