trilemă
Romanian
editEtymology
editBorrowed from German Trilemma.
Noun
edittrilemă f (plural trileme)
Declension
editDeclension of trilemă
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) trilemă | trilema | (niște) trileme | trilemele |
genitive/dative | (unei) trileme | trilemei | (unor) trileme | trilemelor |
vocative | trilemă, trilemo | trilemelor |