trivializa

See also: trivializá

Romanian

Etymology

Borrowed from French trivialiser. By surface analysis, trivial +‎ -iza.

Verb

a trivializa (third-person singular present trivializează, past participle trivializat) 1st conj.

1. to trivialize

Conjugation

    conjugation of trivializa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a trivializa
gerund			trivializând
past participle			trivializat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	trivializez	trivializezi	trivializează	trivializăm	trivializați	trivializează
	imperfect	trivializam	trivializai	trivializa	trivializam	trivializați	trivializau
	simple perfect	trivializai	trivializași	trivializă	trivializarăm	trivializarăți	trivializară
	pluperfect	trivializasem	trivializaseși	trivializase	trivializaserăm	trivializaserăți	trivializaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să trivializez	să trivializezi	să trivializeze	să trivializăm	să trivializați	să trivializeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		trivializează			trivializați
	negative		nu trivializa			nu trivializați

Spanish

Verb

trivializa

1. inflection of trivializar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative