urâți

Romanian

Etymology 1

Pronunciation

• IPA^(key): [uˈrɨt͡sʲ]

Adjective

urâți m pl

1. nominative/accusative masculine plural of urât

Etymology 2

Pronunciation

• IPA^(key): [uˈrɨt͡sʲ]

Verb

urâți

1. inflection of urî:
   1. second-person plural present indicative/subjunctive
   2. second-person plural imperative

Etymology 3

From urât.

Pronunciation

• IPA^(key): [urɨˈt͡sʲ]

Verb

a urâți (third-person singular present urâțește, past participle urâțit) 4th conj.

1. to make ugly

Conjugation

    conjugation of urâți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a urâți
gerund			urâțind
past participle			urâțit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	urâțesc	urâțești	urâțește	urâțim	urâțiți	urâțesc
	imperfect	urâțeam	urâțeai	urâțea	urâțeam	urâțeați	urâțeau
	simple perfect	urâții	urâțiși	urâți	urâțirăm	urâțirăți	urâțiră
	pluperfect	urâțisem	urâțiseși	urâțise	urâțiserăm	urâțiserăți	urâțiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să urâțesc	să urâțești	să urâțească	să urâțim	să urâțiți	să urâțească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		urâțește			urâțiți
	negative		nu urâți			nu urâțiți