urâtor

Romanian

Etymology

From urî +‎ -itor.

Noun

urâtor m (plural urâtori)

1. hater

Declension

Declension of urâtor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) urâtor	urâtorul	(niște) urâtori	urâtorii
genitive/dative	(unui) urâtor	urâtorului	(unor) urâtori	urâtorilor
vocative	urâtorule		urâtorilor

References

• urâtor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN