vânătoare
Romanian edit
Etymology edit
Inherited from Latin vēnātōria, from vēnātor.
Noun edit
vânătoare f (plural vânători)
Declension edit
Declension of vânătoare
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) vânătoare | vânătoarea | (niște) vânători | vânătorile |
| genitive/dative | (unei) vânători | vânătorii | (unor) vânători | vânătorilor |
| vocative | vânătoare, vânătoareo | vânătorilor | ||