vânător

Romanian

Etymology

Inherited from Latin vēnātor; equivalent to vâna +‎ -ător.

Pronunciation

• IPA^(key): /vɨ.nəˈtor/

Noun

vânător m (plural vânători)

1. hunter

Declension

Declension of vânător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) vânător	vânătorul	(niște) vânători	vânătorii
genitive/dative	(unui) vânător	vânătorului	(unor) vânători	vânătorilor
vocative	vânătorule		vânătorilor

Related terms

• vânătoare
• vâna
• vânat
• vânăt

Further reading

• vânător in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)