vânătorie

Romanian

Etymology

From vânător +‎ -ie.

Noun

vânătorie f (uncountable)

1. hunting

Declension

declension of vânătorie (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) vânătorie	vânătoria
genitive/dative	(unei) vânătorii	vânătoriei
vocative	vânătorie, vânătorio