vântuleț

Romanian

Etymology

From vânt +‎ -uleț.

Noun

vântuleț n (plural vântulețe)

1. diminutive of vânt; slight wind

Declension

Declension of vântuleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) vântuleț	vântulețul	(niște) vântulețe	vântulețele
genitive/dative	(unui) vântuleț	vântulețului	(unor) vântulețe	vântulețelor
vocative	vântulețule		vântulețelor