veșmântar

Romanian

Etymology

From veșmânt +‎ -ar.

Noun

veșmântar m (uncountable)

1. vestimentary

Declension

declension of veșmântar (singular only)

	singular
m gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) veșmântar	veșmântarul
genitive/dative	(unui) veșmântar	veșmântarului
vocative	veșmântarule