veșmânt

Romanian

Etymology

Inherited from Latin vestīmentum.

Pronunciation

• IPA^(key): /veʃˈmɨnt/

Noun

veșmânt n (plural veșminte)

1. vestment, garment, garb, dress, raiment
2. (clerical) robes
3. canonicals

Declension

Declension of veșmânt

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) veșmânt	veșmântul	(niște) veșminte	veșmintele
genitive/dative	(unui) veșmânt	veșmântului	(unor) veșminte	veșmintelor
vocative	veșmântule		veșmintelor

Synonyms

• haină

Derived terms

• înveșmânta

Related terms

• învește