vietate

Italian

Adjective

vietate f pl

1. feminine plural of vietato

Verb

vietate

1. inflection of vietare:
   1. feminine plural past participle
   2. second-person plural present indicative
   3. second-person plural imperative

Anagrams

• evitate

Romanian

Etymology

From viu +‎ -ătate.

Pronunciation

• IPA^(key): /vi.eˈta.te/

Noun

vietate f (plural vietăți)

1. creature, being, animate being

Declension

Declension of vietate

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) vietate	vietatea	(niște) vietăți	vietățile
genitive/dative	(unei) vietăți	vietății	(unor) vietăți	vietăților
vocative	vietate, vietateo		vietăților

See also

• creatură, ființă, făptură
• animal