voiaja

Romanian

Etymology

Borrowed from French voyager.

Verb

a voiaja (third-person singular present voiajează, past participle voiajat) 1st conj.

1. to travel

Conjugation

    conjugation of voiaja (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a voiaja
gerund			voiajând
past participle			voiajat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	voiajez	voiajezi	voiajează	voiajăm	voiajați	voiajează
	imperfect	voiajam	voiajai	voiaja	voiajam	voiajați	voiajau
	simple perfect	voiajai	voiajași	voiajă	voiajarăm	voiajarăți	voiajară
	pluperfect	voiajasem	voiajaseși	voiajase	voiajaserăm	voiajaserăți	voiajaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să voiajez	să voiajezi	să voiajeze	să voiajăm	să voiajați	să voiajeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		voiajează			voiajați
	negative		nu voiaja			nu voiajați