voma

Romanian

Etymology 1

Borrowed from French vomir.

Pronunciation

• IPA^(key): /vo.ˈma/
• Rhymes: -a
• Hyphenation: vo‧ma

Verb

a voma (third-person singular present vomează, past participle vomat) 1st conj.

1. to vomit

Conjugation

    conjugation of voma (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a voma
gerund			vomând
past participle			vomat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	vomez	vomezi	vomează	vomăm	vomați	vomează
	imperfect	vomam	vomai	voma	vomam	vomați	vomau
	simple perfect	vomai	vomași	vomă	vomarăm	vomarăți	vomară
	pluperfect	vomasem	vomaseși	vomase	vomaserăm	vomaserăți	vomaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să vomez	să vomezi	să vomeze	să vomăm	să vomați	să vomeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		vomează			vomați
	negative		nu voma			nu vomați

Synonyms

• vărsa, vomita, borî

Derived terms

• vomă
• vomat

Related terms

• vomita
• voame

Etymology 2

Form of vomă.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈvo.ma/
• Rhymes: -oma
• Hyphenation: vo‧ma

Noun

voma f

1. definite nominative/accusative singular of vomă

Volapük

Noun

voma

1. genitive singular of vom