zăgăzui

Romanian

Etymology

From zăgaz +‎ -ui.

Verb

a zăgăzui (third-person singular present zăgăzuiește, past participle zăgăzuit) 4th conj.

1. to dam
2. to stop something

Conjugation

    conjugation of zăgăzui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a zăgăzui
gerund			zăgăzuind
past participle			zăgăzuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	zăgăzuiesc	zăgăzuiești	zăgăzuiește	zăgăzuim	zăgăzuiți	zăgăzuiesc
	imperfect	zăgăzuiam	zăgăzuiai	zăgăzuia	zăgăzuiam	zăgăzuiați	zăgăzuiau
	simple perfect	zăgăzuii	zăgăzuiși	zăgăzui	zăgăzuirăm	zăgăzuirăți	zăgăzuiră
	pluperfect	zăgăzuisem	zăgăzuiseși	zăgăzuise	zăgăzuiserăm	zăgăzuiserăți	zăgăzuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să zăgăzuiesc	să zăgăzuiești	să zăgăzuiască	să zăgăzuim	să zăgăzuiți	să zăgăzuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		zăgăzuiește			zăgăzuiți
	negative		nu zăgăzui			nu zăgăzuiți