zvoni

Romanian

Etymology

From zvon +‎ -i.

Verb

a zvoni (third-person singular present zvonește, past participle zvonit) 4th conj.

1. to rumor, to gossip

Conjugation

    conjugation of zvoni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a zvoni
gerund			zvonind
past participle			zvonit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	zvonesc	zvonești	zvonește	zvonim	zvoniți	zvonesc
	imperfect	zvoneam	zvoneai	zvonea	zvoneam	zvoneați	zvoneau
	simple perfect	zvonii	zvoniși	zvoni	zvonirăm	zvonirăți	zvoniră
	pluperfect	zvonisem	zvoniseși	zvonise	zvoniserăm	zvoniserăți	zvoniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să zvonesc	să zvonești	să zvonească	să zvonim	să zvoniți	să zvonească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		zvonește			zvoniți
	negative		nu zvoni			nu zvoniți