îmbuna

Romanian

Etymology

From bun. Compare Aromanian mbunedz, mbunari.

Verb

a îmbuna (third-person singular present îmbunează, past participle îmbunat) 1st conj.

1. to calm, tame, pacify
2. to placate, conciliate
3. to reconcile

Conjugation

    conjugation of îmbuna (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a îmbuna
gerund			îmbunând
past participle			îmbunat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îmbunez	îmbunezi	îmbunează	îmbunăm	îmbunați	îmbunează
	imperfect	îmbunam	îmbunai	îmbuna	îmbunam	îmbunați	îmbunau
	simple perfect	îmbunai	îmbunași	îmbună	îmbunarăm	îmbunarăți	îmbunară
	pluperfect	îmbunasem	îmbunaseși	îmbunase	îmbunaserăm	îmbunaserăți	îmbunaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îmbunez	să îmbunezi	să îmbuneze	să îmbunăm	să îmbunați	să îmbuneze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îmbunează			îmbunați
	negative		nu îmbuna			nu îmbunați

Synonyms

• (to calm, placate): ușura, domoli, potoli, îmblânzi, calma, liniști
• (to reconcile): reconcilia, împăca

Derived terms

• îmbunare