îmbăla

Romanian

Etymology

From în- +‎ bale.

Verb

a îmbăla (third-person singular present îmbălează, past participle îmbălat) 1st conj.

1. to moisten with saliva

Conjugation

    conjugation of îmbăla (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a îmbăla
gerund			îmbălând
past participle			îmbălat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îmbălez	îmbălezi	îmbălează	îmbălăm	îmbălați	îmbălează
	imperfect	îmbălam	îmbălai	îmbăla	îmbălam	îmbălați	îmbălau
	simple perfect	îmbălai	îmbălași	îmbălă	îmbălarăm	îmbălarăți	îmbălară
	pluperfect	îmbălasem	îmbălaseși	îmbălase	îmbălaserăm	îmbălaserăți	îmbălaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îmbălez	să îmbălezi	să îmbăleze	să îmbălăm	să îmbălați	să îmbăleze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îmbălează			îmbălați
	negative		nu îmbăla			nu îmbălați