împrieteni

Romanian

Etymology

From în- +‎ prieten.

Verb

a împrieteni (third-person singular present împrietenește, past participle împrietenit) 4th conj.

1. (reciprocal) to become friends; to make friends with one another

   Fetele s-au împrietenit.

   The girls became friends.

2. (reflexive) (+ cu) to befriend; to make friends with

   Ne-am împrietenit cu vecinii.

   We've made friends with the neighbors.

Conjugation

    conjugation of împrieteni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a împrieteni
gerund			împrietenind
past participle			împrietenit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	împrietenesc	împrietenești	împrietenește	împrietenim	împrieteniți	împrietenesc
	imperfect	împrieteneam	împrieteneai	împrietenea	împrieteneam	împrieteneați	împrieteneau
	simple perfect	împrietenii	împrieteniși	împrieteni	împrietenirăm	împrietenirăți	împrieteniră
	pluperfect	împrietenisem	împrieteniseși	împrietenise	împrieteniserăm	împrieteniserăți	împrieteniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să împrietenesc	să împrietenești	să împrietenească	să împrietenim	să împrieteniți	să împrietenească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		împrietenește			împrieteniți
	negative		nu împrieteni			nu împrieteniți

Derived terms

• împrietenire