înțărcui

Romanian

Etymology

From în- +‎ țarc +‎ -ui.

Verb

a înțărcui (third-person singular present înțărcuiește, past participle înțărcuit) 4th conj.

1. to pen, to enclose in a pen

Conjugation

    conjugation of înțărcui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a înțărcui
gerund			înțărcuind
past participle			înțărcuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înțărcuiesc	înțărcuiești	înțărcuiește	înțărcuim	înțărcuiți	înțărcuiesc
	imperfect	înțărcuiam	înțărcuiai	înțărcuia	înțărcuiam	înțărcuiați	înțărcuiau
	simple perfect	înțărcuii	înțărcuiși	înțărcui	înțărcuirăm	înțărcuirăți	înțărcuiră
	pluperfect	înțărcuisem	înțărcuiseși	înțărcuise	înțărcuiserăm	înțărcuiserăți	înțărcuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înțărcuiesc	să înțărcuiești	să înțărcuiască	să înțărcuim	să înțărcuiți	să înțărcuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înțărcuiește			înțărcuiți
	negative		nu înțărcui			nu înțărcuiți