înfărma

Romanian

Etymology

Unknown. Possibly from în + fărma, variant of fărâma, or from a Latin informāre, present active infinitive of īnfōrmō or formāre, present active infinitive of fōrmō. Another hypothesis is in + Latin firmāre.

Verb

a înfărma (third-person singular present înfarmă, past participle înfărmat) 1st conj.

1. (rare, regional, archaic, Banat) to dress, clothe
2. (rare, regional, archaic, Banat) to grab (something)

Conjugation

    conjugation of înfărma (first conjugation, no infix)

infinitive			a înfărma
gerund			înfărmând
past participle			înfărmat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înfarm	înfarmi	înfarmă	înfărmăm	înfărmați	înfarmă
	imperfect	înfărmam	înfărmai	înfărma	înfărmam	înfărmați	înfărmau
	simple perfect	înfărmai	înfărmași	înfărmă	înfărmarăm	înfărmarăți	înfărmară
	pluperfect	înfărmasem	înfărmaseși	înfărmase	înfărmaserăm	înfărmaserăți	înfărmaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înfarm	să înfarmi	să înfarme	să înfărmăm	să înfărmați	să înfarme
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înfarmă			înfărmați
	negative		nu înfărma			nu înfărmați