înfurci

Romanian

Alternative forms

• înfurca

Etymology

From furcă, or possibly from the variant înfurca, from a Vulgar Latin *infurcāre, from Latin furca. Compare Aromanian nfurcu, nfurcari.

Verb

a înfurci (third-person singular present înfurcește, past participle înfurcit) 4th conj.

1. (rare) to bifurcate, fork, branch, split

   Synonym: bifurca

2. (reflexive, rare, figurative) to argue, quarrel with someone

   Synonyms: certa, încăiera

3. (regional) to take (hay) with a pitchfork

Conjugation

    conjugation of înfurci (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a înfurci
gerund			înfurcind
past participle			înfurcit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înfurcesc	înfurcești	înfurcește	înfurcim	înfurciți	înfurcesc
	imperfect	înfurceam	înfurceai	înfurcea	înfurceam	înfurceați	înfurceau
	simple perfect	înfurcii	înfurciși	înfurci	înfurcirăm	înfurcirăți	înfurciră
	pluperfect	înfurcisem	înfurciseși	înfurcise	înfurciserăm	înfurciserăți	înfurciseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înfurcesc	să înfurcești	să înfurcească	să înfurcim	să înfurciți	să înfurcească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înfurcește			înfurciți
	negative		nu înfurci			nu înfurciți