îngăduință

Romanian

Etymology

From îngădui +‎ -ință.

Noun

îngăduință f (uncountable)

1. tolerance
2. leniency

Declension

declension of îngăduință (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) îngăduință	îngăduința
genitive/dative	(unei) îngăduințe	îngăduinței
vocative	îngăduință, îngăduințo