întreba

See also: întrebă

Romanian

Etymology

Inherited from Latin interrogāre, present active infinitive of interrogō. Doublet of the borrowing interoga.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

• Audio:

  (file)

Verb

a întreba (third-person singular present întreabă, past participle întrebat) 1st conj.

1. to ask

   Antonym: răspunde

2. (reflexive) to wonder

   Mă întreb dacă asta este dragoste.

   I wonder if this is love.

Conjugation

    conjugation of întreba (first conjugation, no infix)

infinitive			a întreba
gerund			întrebând
past participle			întrebat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	întreb	întrebi	întreabă	întrebăm	întrebați	întreabă
	imperfect	întrebam	întrebai	întreba	întrebam	întrebați	întrebau
	simple perfect	întrebai	întrebași	întrebă	întrebarăm	întrebarăți	întrebară
	pluperfect	întrebasem	întrebaseși	întrebase	întrebaserăm	întrebaserăți	întrebaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să întreb	să întrebi	să întrebe	să întrebăm	să întrebați	să întrebe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		întreabă			întrebați
	negative		nu întreba			nu întrebați

Derived terms

• întrebare

See also

• cere