trebuință

Romanian

Etymology

From trebui +‎ -ință.

Pronunciation

• IPA^(key): /tre.buˈin.t͡sə/

Noun

trebuință f (plural trebuințe)

1. necessity, need

   Synonyms: nevoie, necesitate

Declension

Declension of trebuință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) trebuință	trebuința	(niște) trebuințe	trebuințele
genitive/dative	(unei) trebuințe	trebuinței	(unor) trebuințe	trebuințelor
vocative	trebuință, trebuințo		trebuințelor

Derived terms

• întrebuința
• trebuincios

See also

• cerință