învățătoare

Romanian

Etymology

From învățător +‎ -toare.

Noun

învățătoare f (plural învățătoare, masculine equivalent învățător)

1. teacher, schoolteacher

   Synonyms: (archaic) învățătoreasă; (popular and informal) dăscăliță

Declension

Declension of învățătoare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) învățătoare	învățătoarea	(niște) învățătoare	învățătoarele
genitive/dative	(unei) învățătoare	învățătoarei	(unor) învățătoare	învățătoarelor
vocative	învățătoare, învățătoareo		învățătoarelor

Related terms

• învăța
• învățare
• învățat
• învățământ
• învățătură

References

• învățătoare in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)