învecina

Romanian

Etymology

From vecin. Compare Aromanian nvitsin, nvitsinari.

Verb

a învecina (third-person singular present învecinează, past participle învecinat) 1st conj.

1. (reflexive) to be/become neighbours with
2. (reflexive) to be near, border upon, be adjacent to, abut

Conjugation

    conjugation of învecina (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a învecina
gerund			învecinând
past participle			învecinat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	învecinez	învecinezi	învecinează	învecinăm	învecinați	învecinează
	imperfect	învecinam	învecinai	învecina	învecinam	învecinați	învecinau
	simple perfect	învecinai	învecinași	învecină	învecinarăm	învecinarăți	învecinară
	pluperfect	învecinasem	învecinaseși	învecinase	învecinaserăm	învecinaserăți	învecinaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să învecinez	să învecinezi	să învecineze	să învecinăm	să învecinați	să învecineze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		învecinează			învecinați
	negative		nu învecina			nu învecinați

Derived terms

• învecinare