șarja

Romanian

Etymology

Borrowed from French charger.

Verb

a șarja (third-person singular present șarjează, past participle șarjat) 1st conj.

1. to charge

Conjugation

    conjugation of șarja (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a șarja
gerund			șarjând
past participle			șarjat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	șarjez	șarjezi	șarjează	șarjăm	șarjați	șarjează
	imperfect	șarjam	șarjai	șarja	șarjam	șarjați	șarjau
	simple perfect	șarjai	șarjași	șarjă	șarjarăm	șarjarăți	șarjară
	pluperfect	șarjasem	șarjaseși	șarjase	șarjaserăm	șarjaserăți	șarjaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să șarjez	să șarjezi	să șarjeze	să șarjăm	să șarjați	să șarjeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		șarjează			șarjați
	negative		nu șarja			nu șarjați