șarja
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a șarja (third-person singular present șarjează, past participle șarjat) 1st conj.
- to charge
Conjugation edit
conjugation of șarja (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a șarja | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | șarjând | ||||||
| past participle | șarjat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | șarjez | șarjezi | șarjează | șarjăm | șarjați | șarjează | |
| imperfect | șarjam | șarjai | șarja | șarjam | șarjați | șarjau | |
| simple perfect | șarjai | șarjași | șarjă | șarjarăm | șarjarăți | șarjară | |
| pluperfect | șarjasem | șarjaseși | șarjase | șarjaserăm | șarjaserăți | șarjaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să șarjez | să șarjezi | să șarjeze | să șarjăm | să șarjați | să șarjeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | șarjează | șarjați | |||||
| negative | nu șarja | nu șarjați | |||||