aținta

Romanian

Etymology

From a- +‎ țintă.

Verb

a aținta (third-person singular present ațintează, past participle ațintat) 1st conj.

1. to aim

Conjugation

    conjugation of aținta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a aținta
gerund			ațintând
past participle			ațintat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ațintez	ațintezi	ațintează	ațintăm	ațintați	ațintează
	imperfect	ațintam	ațintai	aținta	ațintam	ațintați	ațintau
	simple perfect	ațintai	ațintași	ațintă	ațintarăm	ațintarăți	ațintară
	pluperfect	ațintasem	ațintaseși	ațintase	ațintaserăm	ațintaserăți	ațintaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ațintez	să ațintezi	să aținteze	să ațintăm	să ațintați	să aținteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ațintează			ațintați
	negative		nu aținta			nu ațintați

References

• aținta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN