accidenta

See also: accidentá

Catalan

Verb

accidenta

1. inflection of accidentar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

French

Pronunciation

• Homophones: accidentas, accidentât

Verb

accidenta

1. third-person singular past historic of accidenter

Latin

Pronunciation

• (Classical Latin) IPA^(key): /ak.kiˈden.ta/, [äkːɪˈd̪ɛn̪t̪ä]
• (modern Italianate Ecclesiastical) IPA^(key): /at.t͡ʃiˈden.ta/, [ätː͡ʃiˈd̪ɛn̪t̪ä]

Noun

accidenta n

1. nominative/accusative/vocative plural of accidentum

Romanian

Etymology

From accident +‎ -a.

Verb

a accidenta (third-person singular present accidentează, past participle accidentat) 1st conj.

1. to hurt (in an accident)

Conjugation

    conjugation of accidenta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a accidenta
gerund			accidentând
past participle			accidentat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	accidentez	accidentezi	accidentează	accidentăm	accidentați	accidentează
	imperfect	accidentam	accidentai	accidenta	accidentam	accidentați	accidentau
	simple perfect	accidentai	accidentași	accidentă	accidentarăm	accidentarăți	accidentară
	pluperfect	accidentasem	accidentaseși	accidentase	accidentaserăm	accidentaserăți	accidentaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să accidentez	să accidentezi	să accidenteze	să accidentăm	să accidentați	să accidenteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		accidentează			accidentați
	negative		nu accidenta			nu accidentați

Spanish

Verb

accidenta

1. inflection of accidentar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative