adăsta

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin *adastāre, from ad- + Latin astāre, present active infinitive of astō (“stand at, on, by”), from stō. Compare Aromanian adastu, adãstari.

Pronunciation

• IPA^(key): /adəsˈta/
• Rhymes: -a

Verb

a adăsta (third-person singular present adastă, past participle adăstat) 1st conj.

1. (archaic, regional) to wait

   Synonym: aștepta

Conjugation

    conjugation of adăsta (first conjugation, no infix)

infinitive			a adăsta
gerund			adăstând
past participle			adăstat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	adăst adast	adăști adaști	adastă	adăstăm	adăstați	adastă
	imperfect	adăstam	adăstai	adăsta	adăstam	adăstați	adăstau
	simple perfect	adăstai	adăstași	adăstă	adăstarăm	adăstarăți	adăstară
	pluperfect	adăstasem	adăstaseși	adăstase	adăstaserăm	adăstaserăți	adăstaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să adăst să adast	să adăști să adaști	să adaste	să adăstăm	să adăstați	să adaste
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		adastă			adăstați
	negative		nu adăsta			nu adăstați

Derived terms

• adăstare