alcătuitor

Romanian

Etymology

From alcătui +‎ -tor.

Noun

alcătuitor m (plural alcătuitori)

1. constitutive

Declension

Declension of alcătuitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) alcătuitor	alcătuitorul	(niște) alcătuitori	alcătuitorii
genitive/dative	(unui) alcătuitor	alcătuitorului	(unor) alcătuitori	alcătuitorilor
vocative	alcătuitorule		alcătuitorilor