ancheta

Romanian

Etymology

From anchetă +‎ -a.

Verb

a ancheta (third-person singular present anchetează, past participle anchetat) 1st conj.

1. to investigate

Conjugation

    conjugation of ancheta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a ancheta
gerund			anchetând
past participle			anchetat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	anchetez	anchetezi	anchetează	anchetăm	anchetați	anchetează
	imperfect	anchetam	anchetai	ancheta	anchetam	anchetați	anchetau
	simple perfect	anchetai	anchetași	anchetă	anchetarăm	anchetarăți	anchetară
	pluperfect	anchetasem	anchetaseși	anchetase	anchetaserăm	anchetaserăți	anchetaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să anchetez	să anchetezi	să ancheteze	să anchetăm	să anchetați	să ancheteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		anchetează			anchetați
	negative		nu ancheta			nu anchetați

Noun

ancheta

1. definite nominative/accusative singular of anchetă