arătură

See also: aratura and arãturã

Romanian

Etymology

Inherited from Late Latin arātūra, from Latin arō. Compare Aromanian arãturã, Italian aratura, Friulian aradure, Old French areüre, Catalan, Portuguese, and Spanish aradura.

Noun

arătură f (plural arături)

1. (action or result of) ploughing

   Synonyms: arare, arat, plugărie

2. land which has been ploughed or tilled

Declension

Declension of arătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) arătură	arătura	(niște) arături	arăturile
genitive/dative	(unei) arături	arăturii	(unor) arături	arăturilor
vocative	arătură, arăturo		arăturilor

Related terms

• ara
• arat
• arător

References

• arătură in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)