arginta

Romanian

Etymology

From argint +‎ -a.

Verb

a arginta (third-person singular present argintează, past participle argintat) 1st conj.

1. to silver

Conjugation

    conjugation of arginta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a arginta
gerund			argintând
past participle			argintat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	argintez	argintezi	argintează	argintăm	argintați	argintează
	imperfect	argintam	argintai	arginta	argintam	argintați	argintau
	simple perfect	argintai	argintași	argintă	argintarăm	argintarăți	argintară
	pluperfect	argintasem	argintaseși	argintase	argintaserăm	argintaserăți	argintaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să argintez	să argintezi	să arginteze	să argintăm	să argintați	să arginteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		argintează			argintați
	negative		nu arginta			nu argintați