canoniza

See also: canonizá

Portuguese

Verb

canoniza

1. inflection of canonizar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French canoniser, from Latin canonizare. By surface analysis, canon +‎ -iza.

Verb

a canoniza (third-person singular present canonizează, past participle canonizat) 1st conj.

1. to canonize

Conjugation

    conjugation of canoniza (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a canoniza
gerund			canonizând
past participle			canonizat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	canonizez	canonizezi	canonizează	canonizăm	canonizați	canonizează
	imperfect	canonizam	canonizai	canoniza	canonizam	canonizați	canonizau
	simple perfect	canonizai	canonizași	canoniză	canonizarăm	canonizarăți	canonizară
	pluperfect	canonizasem	canonizaseși	canonizase	canonizaserăm	canonizaserăți	canonizaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să canonizez	să canonizezi	să canonizeze	să canonizăm	să canonizați	să canonizeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		canonizează			canonizați
	negative		nu canoniza			nu canonizați

Spanish

Verb

canoniza

1. inflection of canonizar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative